In urma cu vreo 15 ani intram pe mIRC. Era oarecum interesant pentru ca nu am fost niciodată un pasionat al comunicării prin intermediul mijloacelor electronice, mie îmi place măcar sa-mi aud interlocutorul. Chiar mai mult, sunt adeptul comunicării fata în fata, mi se pare ca altfel mesajul se pierde undeva printre rândurile scrise. De asta nici nu ma prea omor cu blogging-ul (mi-ar plăcea mai mult sa stam de vorba undeva) şi când trimit mesaje "corporatiste" am prostul obicei sa ajung la destinatarul mesajului înainte sa ii vina si "scrisoarea" ;)
Revenind la mIRC-ul tare la moda acum ceva vreme (nici nu ştiu dacă mai sunt acum utilizatori de IRC) era amuzant sa intru cu tot felul de nume de scena şi sa observ reacţiile hormonale ale celorlalţi. Oricum nu am reuşit sa agat vreo tipa pe IRC vreodată, nici nu m-am chinuit prea tare, trebuie sa recunosc. Iar acum nu ma mai lasă conştiinţa ;)
Dar, stand şi cugetând (mi se mai întâmpla și asta) mi-am dat seama ca am ajuns precum dinozaurii ... în jurul meu toata lumea are blog, toata lumea e pe facebook, cunoscuţii mei comunica prin twitter ... atunci am realizat ca problema s-ar putea sa fie la mine. Asa ca, am luat decizia suprema şi mi-am făcut cont pe twitter (blog deja aveam, nu? :) ). Acum am 12 tweet-uri postate şi mi se pare interesant. Nu cred ca o sa ma tina foarte mult ... dar asta este viitorul. Si e bine sa te urci în tren cât încă este în gara, nu sa fugi după el după ce a plecat (iar o sa zică nea Bogos ca sunt "epic").
Rectificare, 13 tweet-uri ... ma provoaca Emerix la discuții corporatiste :)
Concluzia este ca microbul asta te poate prinde, dar sunt curios cât o sa ma tina. Deocamdată mi se pare un fel de chat, e mai structurat şi poţi afla lucruri interesante. In rest este doar o evoluţie normala a metodelor de comunicare. Iar noi ăştia dinozaurii trebuie sa ne adaptam din mers sau riscam sa rămânem de pe dinafara "for good" :(
P.S. o sa fac 14 tweet-uri ca o sa îmi fac reclama la blog pe twitter ... o fi permis? aflu eu în curând ;)
