Aglomerație, comerț ambulant, bagaje, tabele de plecări/sosiri venite parca din secolul XIX. Clasica gara de pe la noi. Totuși, ceva s-a mai schimbat: mi-am luat biletul de la un automat de bilete. Nu sunt răutăcios, automatele astea sunt acolo de câțiva ani și funcționează foarte bine.
Ajung la tren, încerc sa deslușesc pe o coala A4 lipita în interiorul geamului ce tren și ce vagon am găsit, focalizez prin lentilele ochelarilor și reușesc sa ajung la vagonul meu. Ajung la locul meu. Jumătate de vagon e open-space, cealaltă e împărțita în compartimente de câte 5 locuri. Am loc într-un compartiment din acesta. Am în spate doar un rucsac, deci nu or sa fie probleme de spațiu ... oricum trenul este destul de gol.
Surpriza apare in compartiment. Pe locul de lângă geam aștepta (probabil nu pe mine, ci plecarea trenului) o femeie frumoasa. Da, știu, majoritatea româncelor sunt frumoase, doar ca aceasta avea ceva special al ei. Si frumos îmbrăcata, machiata discret ... adică cam ce nu m-as fi așteptat sa am ca și companie de drum.
Acum știm ca brusc in prezenta unei femei atrăgătoare bărbații devin mai înalți si mai slabi (adică nu mai stăm cocoșați si brusc dispare burta). Nu prea am eu burta, dar sigur am câștigat 1-2 cm când am intrat in vagon.
Pentru cei ce au mai petrecut ceva timp în compania mea, știți ca rare sunt momentele când nu vorbesc la telefon. Fix asta făceam și când am ajuns în tren. Așa ca am zis sa nu bruiez fonic și după ce mi-am parcat rucsacul în compartiment am ieșit pe holul vagonului sa îmi continui convorbirea.
Cat timp mă conversam eu pe culoar, mai apare un călător, vecin de compartiment cu mine și superba domnișoara (fac aceasta precizare pentru ca nu am observat vreo verigheta pe mana dânsei). Bineînțeles, devine și el brusc mai înalt și slab, căci așa suntem noi. Probabil vreo reminiscența moștenita de la fazani, bine ca nu aven pene și coada, ca nu mai aveam loc pe strada unii de alții (de unde și vorba românească „nu își mai încape în pene”).
Omul avea loc vis-a-vis de mine, în coltul opus prezentei feminine. Termin cu convorbirile și mă așez pe locul meu. Așteptam toți sa plece trenul ... în liniște și cu ochii în telefoane. Brusc apar la ușa vagonului 3 tineri. Le zic tineri pentru ca păreau genul studenților (s-a dovedit mai târziu ca așa și era, la momentul controlului de bilete prezentând legitimațiile specifice). Compartimentul are 5 locuri. Noi deja eram 3. Studenții, plus 3... calculul simplu ne arata ca nu aveam loc cu toții în compartiment. Tinerii, cu bun simt. Aveam sa aflu mai târziu ca erau chiar bine crescuți. Doi se așează frumos pe locurile lor, al treilea rămâne pe hol zicând ca el va sta în picioare.
Tipul din fata mea devine brusc teritorial. Ii întreabă pe un ton un pic agresiv dacă au locuri în vagonul asta, dacă au bilete, da chiar. Tinerii răspund politicos ca da. Si ce aveau pe bilete se potrivea cu realitatea. Tipul contrariat nu renunța la atitudinea teritoriala și se uita în continuare superior către ei. Surpriza vine de la domnișoara de la geam. Se ridica spășita de la locul ei și ne spune ca are bilet în zona open-space a vagonului, dar ca prefera sa stea în compartiment. Unul din tineri insista ca poate sta pe culoar, dar domnișoara își luase deja bagajul și ieșea deja din compartiment.
Suntem 5 tipi în compartiment și trenul se pune în mișcare. Nu mai nici o tensiune în aer, s-a terminat și cu lupta pentru supremația în grup. Totul mi-a adus aminte de un episod de pe Discovery Channel în care vedeam cum leii adulți (masculii) omoară puii de același sex pentru a-și proteja rangul în cadrul grupului.
A durat mult mai mult sa scriu asta pe telefon, decât întreaga aventura. Dar a fost foarte interesant de observat cum interacționam unii cu alții, mai ales în funcție de factorii externi ce ne influențează. Si cum de multe ori ne întoarcem la originile noastre și lăsăm instinctele primare sa ne conducă și sa ia locul rațiunii. Acum aștept drumul de întoarcere ... sa vedem cu ce o sa mă mai distrez și pe acolo.
